2 Tes. 3:5

Ca un ropot de ploaie, cuvintele Tale
Lovesc în ferestre închise
Si picurii vietii, într-un cântec de jale
Inunda aleanuri si vise.

Ca o pala de vânt, Duhul Tau se coboara
Plutind peste gânduri si fapte
Si a Ta adiere, trufia doboara
Stârnind existente în noapte.

Ca un fulger din slava, Lumina divina
Deschide prin har orizonturi
Si drumul Golgotei, neuitata colina
Împarte-omenirea în fronturi.

Ca un val ce se sparge în tarmuri de mare
Se stinge mustrarea divina
Si cugete-atinse de blânda chemare
Se leapada astazi de vina.

Ca bobul ce moare în lutul cel negru
Te-ai stins colo sus la Calvar
Si-n marea-Ti iubire, Tu Omul integru,
Ai nascut din samânta, lastar.

Ca un fulg alb de nea ai patruns Tu în lume,
O mana cereasca-n pustie
Si-n scurtu-Ti popas, preaiubitul Tau nume
Ramas-a stindard si faclie.

Ca un clopot ce bate în tonuri funeste
Se zbat astazi inimi rapuse
Si-n marea-ndurare, din înaltimi celeste,
Cobori Tu cu slava, Isuse!
Versuri similare
Booking.com

Versetul Zilei