Ma doare obrazul gros al lui Iuda,
Si butucii gatului intepenit al Ierusalimului,
Cande eu ma-ntreb : “De ce sa plang Doamne
De ce sa suspin, cand focul Cuvantului Tau imi macina oasele
Caut sa-l opresc…dar un pot!
Spatele intors al multimii
Imi arunca spaima vorbelor, invinuindu-ma.”

Uneori, as vrea ca tatal meu,
Sa nu fi primit vestea ca m-am nascut,
Ca pantecele mamei sa-mi fi fost mormant,
Sa ma fi odihnit pe inmormantari de stele…
Dar eu, ma odihnesc pe biruinta pacii Domnului plangand
Raspunde-mi Doamne! De ce

De ce sa fug de Izabele,
Si de Sauli cu sulita-n mana,
Cand ungerea ma dovedeste ca vas al Domnului
De ce sa m-ascund prin pesteri
Si sa astept ca vre-un rug sa-mi raspunda…
Sau poate chiar uscatul smochin
Sa-mi dea rod raspunsurilor la-ntrebari
Raspunde-mi Doamne! De ce

De ce sunt oare Mireasa sangelui curs
Si nu vreo romanta cantata de Romeo,
Curtata cu serenadele mirosului de buchet
Al sarutului de Mire

De ce sa Te caut Iubite pe ulite,
Sa-i intreb pe strajeri daca un Te-au vazut
De ce sa ma scarpin cu un ciob,
In cenusa nevinovatiei mele

De ce cate un Elifaz, Bildad si Tofar,
Imi sunt prieteni cand fiicele-mi traiesc
Si turmele mele se-nmultesc
Iar cand tóate acestea s-au dus,
In urma faptului ca Domnul,
L-a intrebat pe Satan daca nu cumva m-a vazut
Prietenii mei imi arunca sudalme…
Si chiar batranii care-si plecau capul cand ma vedeau,
Acum suiera dupa mine cand Domnul ma-ncearca
Raspunde-mi Doamne! De ce
Booking.com

Versetul Zilei