Rob - Marcel Vasilache

Rob ascultarii de tine,
As vrea ca orice gand sa fie
Si-n casa numelui Tau,
Chivotul ingenunchierii mele sa-l aprind,
Strapungand urechea firii-n remuscare.

La mesele betiei, razand in nepasare,
Se-aseaza cupa firii,
Urand “noroc” celui ce-ndoapa pe prieteni.
Ca dupa ani, pe-aceiasi masa,
Cupa intristarii a trupului rece s-o aseze
Si-n regretul lacrimii sa-i pese,
Vazand cupa judecatii plina.

Rob as vrea Stapane-n haina zilei,
Sa Te slujesc urand minciuna,
Ca din potirul maniei Tale sa nu gust.
Te-ai saturat scuipand caldicei,
Ce firea nu si-au rastignit,
Cand Fiul Tau le-a intins mana.

De rabda chiar pamantul
Si cerul cand vede miselia…
Udandu-ne ploaia, iubirea Ta se simte,
Ca ciocarlia zborul cantului se-arata
Si-n vai chiar de se plange,
Imbatul Duhului se-ncinge,
In zvacniri de slavi ce trambita de-odata,

Ca turcii firea-si scapa giebelele in smirna
Caci in tacerea crucii se anina,
Un dor mai aprig decat veninul firii
Si rob eu iti sunt Doamne-n haina zilei