Vai, ce luptă se dă-n mine
când trupul este pe moarte !…
Să-l miluiască... n-are cine...
Vai, cât plânge şi se zbate !…

Irmosul ecou bate-n veac,
mi se vesteşte-n parastas…
Un gol străin şi fără leac
se adânceşte ceas de ceas.

Ca frunza toamna coborî-voi
în goliciunea de-început,
fără straie scumpe, moi,
şi podoabe de-mprumut.

Dar eu ştiu că, într-o zi sfinţită,
lumina se va-ntoarce-n pleoape,
porumbiţă împodobită,
ram de măslin pe ape.

Voi trage puteri din slava curată,
sorbi-voi puhoaie de zări,
ochiul mirat va creşte roată,
îmbrăţişat de mii de culori.

Atingerea pleoapei, uşoară,
în ritmul zborului rar,
vesti-va în lumea reală
curcubeul Tău de har.

Eu… ridicat din beznă şi somn
la viaţa plămădită sus!
Eu ridicat... dincolo de om,
prin jertfa Ta, Bunule Iisus!

Mai ştiu că, -n ziua cea mare,
împodobi-mă-vei din neştiut
cu straie sfinte, cu slavă mare…
Unde-i, moarte , goliciunea din mormânt

Gavriil Stiharul

Versetul Zilei

2 Samuel 15:21

Itai a raspuns imparatului, si a zis: Viu este DOMNUL si viu este domnul meu imparatul, ca in locul unde va fi domnul meu imparatul, fie ca sa moara, fie ca sa traiasca, acolo va fi si robul tau.

Powered by Biblia Online