Sarutul cerului - Marcel Vasilache

Nu simti sarutul cerului
Si lacrimile Domnului,
Cum sfichiue pacatul,
Arand orice Sodoma,
Imprastiidu-i cenusa-n Marea Moarta

Nu simti sarutul cerului
Te vrea petindu-te mireasa,
Nuntirii in vesnicie,
In a Tatalui casa.

Te vrea cu flamuri si te cere,
chiar de-i viscolul atat de aprig,
O sa fii tot mai alba,
Cand valurile toate or sa treaca peste tine...
Si-atunci, sa simti ca esti a Domnului Mireasa.

Nu simti sarutul cerului
Te bucura, adun-omatu-n palme,
Si-nmugurind sa simti,
Fiorul adierii urgisit,
Cand focul e de sapte ori mai instarit.
Te bucura, ai sa simti al Domnului sarut.

Autor: Marcel Vasilache