Vai Doamna, iertare n-am sa-ti cer,
Ti-am ascutit de-ajuns cutite Aproape de batjocuri ti-am impletit cununa,
Si-n plecaciuni de brate-ntemnitate,
M-ai sarutat pe frunte cu jindul omenesc.

Ti-am fost,nu prunc, ci sluga,
La sanu-ti alaptat...
Vai Doamna, bufon ti-am fost,
Turtita piftie sub calcaiu-ti zdrobit.
Madonna, stapana mea,
Calau cu frunte de cortegii,
Si pui de basilic nascand,
In ceata grea a noptii.

Vai Doamna, ce greu iti e urcusul,
Carand osanda-n spate,
Ceremonii flamande cu gust de Sodoma,
Nu am de ce sa-mi cer iertare,
A navalit deja mustrarea,
Mi-e inima plina de cutremur,
Pe buze simt al cerului sarut.

Vai Doamna, am sa te-ngrop cu flamuri,
Sub radacina unui munte,
Si doliu n-am sa port.
Ti-am azvarlit deja mantaua,
Mania, mandria si-a iadului hula...
Si-n alb sunt imbracat,
Fecioara-ntre fecioare,
Cu candela aprinsa,
Asteptand pe-al cerului Mire.

Vai Doamna, nu am de ce sa-ti cer iertare!!!
Sub nume de pacat,
Cu rochie regala-n funebra bucurie,
Satula-n propria-ti jertfa,
Ai vrut sa te razbuni,
Fiind a iadului curtezana,
Crezand ca eu as fi vre-un fiu de-al lui Cain.

Am fost dantela pe rochia-ti neagra,
Si perla pe manusa vesnicului neant.
Vai Doamna, o cruce ne desparte,
Nu-mi pare rau ti-am spus!
Tot cerul mi-e cununa,
Iar frate mi-e Isus.

Adio Doamna, Madonna a iadului,
Deja ti-am pus o piatra pe mormant,
Acoperita de un munte.
Adio Doamna, si-as vrea sa stii,
Ca n-am sa-ncep sa plang!
Adio Doamna!!!

Autor: Marcel Vasilache