De ce nu pot ierta pe cel de langa mine,
Pana ce nu i-am stors si lacrimi si suspine
Privesc la crucea unde, L-am rastignit pe Miel...
Oare, sunt mai presus de El


El a putut sa spuna ; "Tata, iartai ca nu stiu ce fac ."
Si eu, un vierme in tina nu pot sa iert, nu pot sa tac
Cate greseli am inaintea Lui...
Pe zi, de cate ori mint si fata Sa o schimb in intristare
Atunci cand eu refuz sa fac in viata o schimbare
Iar El ma iarta, iar si iar...


El face ca, ploaia sa cada si peste buni si peste rai.
Le da la toti bucatele pe masa
Iar casa, imi este plina de binecuvantari.


Oare greseala celui de langa mine, este mai grava
Decat pacatul meu in fata Lui
Si daca ma gandesc mai bine...
Eu, am cazut mai jos decat vina gresitului...


O, Doamane, te rog, deschidemi inima
Sa pot primi in ea pe toti si tot ceea ce vine...
Sa fiu umil...sa pot ierta...sa fiu ca Tine.

de Veronica Pal - 13 ianuarie 2008
Versuri similare
Ganduri - Veronica Pal
Un râu cu apă vie
Să pot ierta
E timpul să iubești
Nu mai este mult
Dumnezeu în cartea Sa!