La capătul iscusinţei - Antoinette Wilson

Versuri albe - pentru zile gri…
(Psalm. 107:27-28)

Eşti cumva la capătul iscusinţei,
Creştin cu fruntea încreţită?
Te gândeşti la ce este înaintea ta,
Şi la tot ce înduri acum?
Simţi că toată lumea e împotriva ta,
Şi eşti singur în mijlocul bătăliei?
Adu-ţi aminte - la capătul iscusinţei
Este locul unde se arată puterea lui
Dumnezeu.

Eşti cumva la capătul iscusinţei,
Orbit de o durere epuizantă,
Simţind că n-o poţi îndura,
Că nu poţi suporta tensiunea,
Zdrobit de suferinţa continuă,
Năucit, şi uluit, şi amorţit?
Adu-ţi aminte - la capătul iscusinţei
Este locul unde-I place lui Isus să vină.

Eşti cumva la capătul iscusinţei?
Lucrarea ta se întinde înaintea ta,
Toate zac începute şi neterminate,
Apăsându-ţi inima şi mintea,
Tânjeşti după puterea de a le face,
Întinzând mâini tremurânde?
Adu-ţi aminte - la capătul iscusinţei
Stă Cel ce ne poartă povara.

Eşti cumva la capătul iscusinţei?
Atunci eşti chiar în locul
Unde se află minunatele resurse
Ale Celui care nu te părăseşte:
Fără îndoială că pe o cale mai luminoasă
Paşii tăi vor ajunge în curând,
Dar numai la capătul iscusinţei
Se arată ,,Dumnezeul care poate”

Antoinette Wilson