Pe tăcerea apei line
Norii trec fără s-atingă
Urme dalbe de lumine,
Doina stinsă de tilingă.

În tihnirea străvezie
Se aud zburând cocorii
Și presară, din chindie,
Cu petale moi bujorii.

Își umbresc ape nuanța,
Ci le-nvie din tăcute
Lebăda albind Speranța
Printre frunzele căzute.

Liniștea curge pe tihnă,
Dar un zvon măcar nu sună -
Mi-am găsit pe mal odihnă
S-aud susurul de Lună.

Armonie peste toamnă,
Molcomire de-nserare
Doar un dor mă tot îndeamnă
S-o i-au hojma peste zare.

Îl astâmpăr de la grabă
Cu plutiri de frunze crețe:
Cum să plec fără de treabă
Din atâta frumusețe?!

Și pe pânza de-amintire
Copiez vrăjit pastelul
Cu privirea în uimire
Și cu inima - penelul.

Când mă va chema iar largul
Depărtărilor de Cale
Velă-oi pune-o pe catargul
Prins de înălțimi astrale.

De-a da marea să mă doară
Cu-ncolțirea și cu anii
Va turna această seară
Pacea ei pe uragane.

Victor Bragagiu

Versetul Zilei

Filipeni 4:6-7

Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri, si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in CRISTOS ISUS!

Powered by Biblia Online