Aș vrea cândva în veșnicie
De Domnul să fiu mângăiat
Aș vrea acel cândva să fie
Acum tot mai apropiat!

Aș vrea să uit de plâns, de sete
Durere, foame și întristări...
Să cânt cu îngerii în cete
Având pe buze noi cântări.

Aș vrea să las gânduri o mie
Ce viața tot mi-au tulburat
Și chinul de aici să fie
În vecii vecilor uitat...

Și lacrimile adunate
Să mi le șteargă El, Isus!
Să zbor spre țări îndepărtate
Să zbor cu al meu Mire sus!

Să-L întâlnesc în strălucire
Pe Cel ce viața mi-a schimbat
Pe Cel ce-aduce fericire
Pe Cel ce m-a răscumpărat!

Pe El Promisul vieții mele
Ce mă iubește atât de mult!
Ce 'și-a dat viața pentru mine,
Pribeag, pierdut în greu tumult...

Aș vrea la pieptul Său o dată
Să stau pe veci fără sfârșit
Să fie viața mea legată
De El să fiu nedespărțit.

O cât aș vrea iubite Mire
Ca să te văd pe cer venind
Luându-mă în Rai cu Tine
Spre Paradis călătorind!

De aș putea o drag Isuse
Să stau ACUM la al Tău piept
Nu mi-ar fi greu printre suspine
O viață-n treagă să te aștept!

De aș putea să îți simt Mâna
Cum șterge lacrima în taină
De aș putea să-ți văd privirea
Să-ți aud vocea așa de blandă,

Mi-ar fi mai lesne așteptarea
Nu ar fi timpu' așa amar...
Dar dorul arde-n piept întruna
Și stă aprins ca și un jar!!

Ce greu e timpul de așteptare
Îmi plânge inima-n suspin!
Vreau să te văd pe Tine-n zare
Pășind pe cerul cel senin!

Mi-e dor de Tine drag Isuse!
Mi-e dor! Mi-e dor! Mi-e dor de Tin!
O vino Mire mai degraba!
Sa fim legați pe veci amin!

Amin