Se-mpletesc ca megieșe
În livada mea târzie
Purpuriile cireșei
Și cu dalbul iasomiei.

În amurgurile orei
Țese pânza sa măiastră
Cântecul privighetorii
Pe-ascultări de rouă-albastră.

Parcă și-a găsit tărâmul
Unde-i se-mplinise dorul,
Când cascadele-și, salcâmul,
Și le toarnă ca izvorul.

Șopotirile de Lună
Trec de umbrele-n înfrângeri
Strălucinde se adună
Pe covoare de păinjeni.

Printre ele o apucă
Vizual aproape basmul
Cu-o pândire de nălucă,
Cu-o-alicire de fantasmă.

Zarea sinceră și largă
Undeva mă tot invită,
Rugăciunea mea aleargă
Prin livada înflorită.

Prin petale ca albina
Și pe cântece cu versul
Deschizându-se-n Lumina
Ce-mi dă visul și-Universul.

Iar din sufletul meu sprinten
Se cobor țintind spre stele
Argintiile cuvinte
Cu aripi de albăstrele.

Ca gingașa sărutare
Se unește și se-mbată
Inima-mi fără hotare
Cu o noapte minunată.
Victor Bragagiu

Versetul Zilei

Filipeni 4:6-7

Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri, si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in CRISTOS ISUS!

Powered by Biblia Online