Se varsă lună pe câmpie,
Se-nalţă aburii de lună
Şi o lumină străvezie
Din tihna liniştii răsună.

Pot s-o ating uşor cu mâna
Doar că mi-i frică că s-a frânge
Şi vreau aşa ca să rămână
Ca mângâiere de înfrângeri.

O aripă prin ea nu trece
Să nu-ncreţească din fineţe,
Prin umbre numai, liliecii
Îşi fac cotirile isteţe.

În aur poleiţi sunt brazii
În lături stând ca şi copacii,
E liniştea ţesută-n raze
De unduieşte-un văl de pace.

Chiar dacă-aş vrea să spun cuvinte
Mi-i limba prinsă-n cerul gurii
Ca nu cumva vorbe de minte
Lumina cerului să-njure.

Şi aş păşi, dar nu mă-ncumet
Să stric un vers ceresc de flaur
De văd că aurite brume
M-au nins cu puful lor de aur.

Uitai de cugete deşarte
Că nu mă-ndur să bat din gene
De lume straniu şi departe –
Un brad în rimele Selenei.

Un om atins de sfiiciune
Eternitatea că i-i dragă
Şi că-n minunea rugăciunii
Isus alăturea Se roagă.

Victor Bragagiu

Versetul Zilei

Filipeni 4:6-7

Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri, si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in CRISTOS ISUS!

Powered by Biblia Online