Din orizonturi australe
În palmieri şi în catarge
Vin lebede – dalbe petale
A cerului fără de margini,

Spre înflorirea de lumină
Din obosirea depărtării,
Din ţară verde şi străină
În plaiul alb al primăverii.

Cu glasurile lor înalte
Ce sună-a trâmbiţe de îngeri
Suflete chem ca să tresalte
Din neputinţe şi înfrângeri.

Lăsând argila cu tot lutul,
Îngheboşirea – cu supusul,
Să reînceapă începutul,
Să hotărască cu apusul.

Însă-n ecouri mai răsună
Fără ca viaţa să o-ndrume
O toamnă palidă de Lună
Rămasă-n frunze şi în urme.

Dar lebedele sparg tăcerea
Ce şede-n mine încruntată,
De ea îşi scurge neputerea
În rămăşiţile din baltă.

Trec zburătoarele de şoapte
Prinse de lut şi de iubire
Şi se îndreaptă mai departe
Spre-o altă, proaspătă-nnoire.

Privirile şi-avântă dorul
Spre gingăşia de crăiese
Şi tremură în inimi zborul
Ca sfiiciunile miresei.

Şi-i înălţare, şi-i lărgime,
E roz de piersici, dalb de zarzăr,
Petale-n vers de prospeţime
Şi stihul de cocor şi barză.

Logodnicile îmbrăcate
În straie caste de splendoare
Pe bolta-albastră-naripate
Ori pe pământ floare la floare.

Grăbinduse-n nunta din Paşte
Cu toată inima şi-avântul:
Ce bucurie vor cunoaşte
Întregul cer şi tot pământul!

O primăvară se întoarce
Cu argintia frumuseţe,
De nu-nţeleg cum de se face
C-oftez şi-o umbră de tristeţe.

Victor Bragagiu

Versetul Zilei

Isaia 54:10

Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice DOMNUL, care are mila de tine.

Powered by Biblia Online