Pelerinajul meu de-o viață
E creșterea înspre Cuvânt
Stropit cu-avânt și cu povață
În duh, în suflet și-n pământ.

Un orizont fără hotare
Mă-ndeamnă veșnic să-l ajung,
Dar nici odată nu îmi pare
Că drumul poate-a fi prea lung.

Lumina trece în Lumină,
Înaltul crește în alt pisc,
Îmi pierd valoarea mea de tină
Cu-nchipuiri de obelisc.

De-aș merge după puls de sânge
Entuziasmele ce bat
Aș fi-n mătănii de religii
În humă înrădăcinat.

Ci merge Isus înainte
Și-L însoțesc ascultător
Cu duh, cu suflet și cu minte,
Și cu eternu-mi viitor.

Da, uneori, mai prind un ghimpe
Ori pe vre-o piatră lunec strâmb,
Însă mă rog să nu mă-nghimpe
Dorințe de-a mă crede dâmb.

E greu, căci nu pășesc ca omul
Rațional, bine gândit,
Ci îmi urmez cu-ntregul Domnul
Ce Viața-n moarte mi-a sădit.

Acum pășim din lut în Țară
Și, poate, inima mi-o cert
Uitucă-i că odinioară
Am fost doar un pustiu incert.

Victor Bragagiu
Versuri similare
După noapte vine zi
După soare vine nor
Alerg la Tine
Alerg la Tine
Nu te uita după vânt
După două mii de ani

Versetul Zilei

Apocalipsa 1:10-11

In ziua DOMNULUI eram in DUHUL. Si am auzit inapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trambite, care zicea: Ce vezi, scrie intr-o carte.

Powered by Biblia Online