Aş vrea ca să v-arăt în scris
Din partea Lui, îndemnul,
Ce-nseamnă-n Vechiul Testament
Făina, untdelemnul,

Ce-nseamnă-n Noul Legământ
O jertfă de mâncare,
Pe care fraţii lui Aaron
O aprindeau pe-altare.

Pe-altarul Celui Prea Înalt
Ei au depus bucate,
Cum Dumnezeu le-a poruncit
Să fie preparate.

\”Cu untdelemn să frământaţi
Făina, tot prinosul,
Iar sarea să le deie gust,
Tămâia, tot mirosul.

Aşa să puneţi pe altar
Ca binecuvântare,
Din partea celor care vin
Cu jertfa de mâncare.

Aaron şi fiii lui, în veac
Să vină să slujească,
Între popor şi Dumnezeu
Să stea să mijlocească.

Şi-au ars pe-altar aţâţi viţei
Şi-atâţia miei din turmă,
Dar într-o zi s-a prezentat
Şi Mielul cel din urmă.

Luând o pâine şi-un pahar,
Simbolul ispăşirii,
Hristos muri pentru păcat,
Păcatul omenirii.

El, Dumnezeul minunat,
Cununa frumuseţii,
S-a întrupat şi s-a făcut
Isus pâinea vieţii.

El este marele preot,
Şi ieri, şi azi, şi mâine,
Melhisedec ce pe Avraam
L-antâmpinat cu pâine.

Ca ardere de tot pe-altar,
Pe Golgota El moare,
Străpuns de fierul dureros
În mâini şi în picioare.

Ca să-mplinească ce e scris
În Legea care leagă,
Pentru popor, pentru păcat,
Să fie jertfa-ntreagă.

În El, şi arderea de tot
Şi jertfa ispăşirii,
Şi jertfa de-un miros plăcut
Şi jertfa mulţumirii,

Se împletesc şi toate stau
Ca plată pentru vină;
Iar noi pe-acestea le-amintim
La fiecare cină.

Hristos e bobul cel de grâu
În noua aşezare,
Cuvântul Lui e pentru noi
O jertfă de mâncare.

Cuvântul Lui precum e scris
Simbolizat făină,
Iar Duhul Sfânt e untdelemn
Ce-n jertfă se îmbină.

Cuvântul care s-a vestit
Pe munte şi pe mare,
E aluatul frământat
În jertfa de mâncare.

Depinde însă şi aici
De-aleşii noii ere,
Dacă-l vestesc prin Duhul Sfânt
Sau prin a lor putere.

Depinde cum e frământat
Pe masă, preparatul,
Porunca e: \”Cu untdelemn
Să faceţi aluatul!\”

Cu untdelemn, prin Duhul Sfânt
Să-ţi împleteşti cântarea,
Să simtă toţi că Dumnezeu
Ne dă de sus mâncarea.

Cu untdelemn, prin Duhul Sfânt
Recită poezia,
Să simtă toţi că Dumnezeu
Revarsă bucuria.

Cu untdelemn, prin Duhul Sfânt
Ridică-te şi spune,
Să vadă toţi că Dumnezeu
Ţi-a dat înţelepciune.

Să nu exagerezi ce spui!
Ia seama, pune sare!
Căci dacă eşti un fals, să ştii
Bucatele-s amare.

Căci unii vin şi pun pe-altar
Făina, doar Cuvântul,
Căci untdelemn şi sare n-au,
Ei calcă legământul.

Ei calcă legea Lui Hristos
Cu jertfa lor ciuntită,
Că-n loc de sare şi ulei
Pun mintea iscusită.

Cuvântul sus, cuvâtul jos,
Cuvântul îl frământă,
Dar nu cu untdelemn, deşi
Ei predică şi cântă.

Ei au un fel de preparat
Cu mici istorioare,
Ce-n loc de untdelemn le pun
În jertfa de mâncare.

Dar ce să faci cerescul foc
E-nlocuit cu firea…
Talentul care-i dezvoltat
Vesteşte mântuirea.

Şi ei, ca fiii lui Aaron,
În taina mântuirii
Aduc din focul lor străin
Pe-altarul ispăşirii,

Iar alţii, şi mai şi ca ei
Dispreţuiesc îndemnul,
\”Cuvântul nu e pentru noi!
Cu noi e… untdelemnul!

Cu noi e darul de nespus,
Cuvântul e prea tare!
Noi punem numai untdelemn
În jertfa de mâncare!\”

Tămâie n-au, nici sare n-au
Sărmanii, nici făină,
Cu untdelemn, doar cu atât
Ei vin şi se închină.

Ei strigă-ntr-una: \”Untdelemn,
Ulei în adunare!\”
Dar roade nu găseşti în pom
Oricât ar fi de mare.

Ei cred în Duhul Sfânt, e drept,
Dar nu-i destul credinţa;
Cuvântul, preparatul sfânt
Ne cere pocăinţa.

Ne cere sare ca să fim,
Puterea conservării,
Căci sarea după cum vedem
Dă gustul bun mâncării.

Să fii sărat înseamnă sfânt,
Înseamnă pocăinţă,
Înseamnă om născut de sus
Prin post şi stăruinţă.

Să fii sărat înseamnă deci,
Trecut prin încercare,
Să ai în inimă mereu
Credinţă şi răbdare.

Să poată Dumnezeu oricând
În pâinea frământată,
Să te zdrobească, să dea gust
La masa Lui bogată.

Să ştie îngerii din cer
Şi-ntreaga adunare,
Că Dumnezeu prin încercări
A pus în tine sare.

Făină, untdelemn, ulei,
Tămâie, şi-apoi sare,
Aşa s-a pregătit atunci
O jertfă de mâncare.

Să pui tămâie pe altar,
În jertfa de mâncare,
Şi-aici se cere dăruire
Şi luptă foarte mare.

Să stai în privegheri mereu
Când noaptea e târzie,
Când alţii dorm, tu să aprinzi
Mirosul de tămâie.

Să fii ca vameşul, hulit
Când îţi ridici privirea,
De fraţii care-n rugăciuni
Îşi spun neprihănirea.

Să stai ca Lazăr lângă prag,
Să plângi smerit pe-afară,
Când cei bogaţi privesc de sus
Spre tine, cu ocară.

Şi totuşi El a poruncit,
În jertfa de mâncare,
Să pui tămâie, ca miros
Spre slava Lui cea mare.

Să pui tămâie în potir,
Viaţa ta amară,
Căci uite, îngerul spre cer
Cu rugăciunea zboară.

Eşti cântăreţ, eşti vestitor,
Acesta-i înţelesul,
Tămâia în lucrarea Lui
Ţi-aduce tot succesul.

Şi duhurile rele fug
De-aleasa tămâiere;
Când tu te rogi prin Duhul Sfânt
Cu lacrimi şi putere.

De pui tămâie şi ulei
Şi în făină sare,
Şi cel bolnav la ruga ta
Primeşte vindecare.

Acesta-i preparatul sfânt,
Aceasta-i tâlcuirea,
Aşa la alţii să vesteşti
Pe Domnul, Mântuirea!

Acesta-i carul Lui Isus
Purtat pe patru roate,
Ce ne va duce până sus,
În veşnica cetate.

Aşa la alţii să le spui,
Să ştie, să-nţeleagă,
Că Dumnezeu primeşte sus
Pe-acei cu jertfa-ntreagă.

Să pui şi sare şi ulei,
Tămâie şi făină,
Căci dacă nu, aici rămâi
Când Domnul o să vină.

Şi Duhul Sfânt, şi rugăciuni,
Şi pocăinţă sfântă,
Cuvântul cu acestea trei
Îl umple, îl frământă.

Când toate-acestea le-mpleteşti
Nu-ţi pierzi nicicând curajul.
Şi vor cunoaşte toţi că El
Ţi-a dăruit mesajul.

Iar dacă nu, e ca şi cum
Ai sta la masa plină
Şi-ai zice: \”Fraţilor, vă rog,
Veniţi, mâncaţi făină!

Iar dacă nu, mâncaţi ulei,
Sau sare, numai sare,
E imposibil! nu-i aşa
Asemenea mâncare…

Şi totuşi uite, unii vin
Şi strigă foarte tare:
\”Veniţi voi cei înfometaţi
Şi-umpleţi-vă cu sare!

Mâncaţi făină cât puteţi!
Făină doar uscată!
Căci untdelemnul, Duhul Sfânt,
S-a dat atunci, odată…\”

O, Doamne, ce concept, ce crez!
Ce jertfă de mâncare!
Aduc o seamă de preoţi
Pe-alesele altare.

Dacă te uiţi, nu vezi nimic,
Par toate ca pe strună,
Cain din cauza jertfei lui
Pe Abel se răzbună.

În loc să zică: \”Vreau şi eu
Să fac aşa ca tine!
Ca Dumnezeul nostru sfânt
Să vină şi la mine!

Să-mi dea şi mie Duhul Sfânt
Puterea înoirii!
Să pot la alţii să le spun
Secretul fericirii!\”

Ei neagă chiar şi ce e scris
Şi-s plini de supărare,
Când Duhul Sfânt cu-a Lui puteri
Lucrează-n adunare.

Hristos le-a spus de-atâtea ori
Să-şi schimbe a lor stare,
Dar fariseii împietriţi
Au stat în nepăsare.

\”Cine eşti tu Ce vrei să spui
Ia uite, ce insultă!\”
Nici de cuvânt, nici de Hristos,
Cei mândri nu ascultă.

Dar cei smeriţi lângă Isus
Stau plini de bucurie,
Căci ei cu totul s-au predat
Pe-altar ca jertfă vie.

Atâţia Lazări înviaţi,
Şi Petru, şi Maria,
Slujesc pe Salvatorul sfânt
Cu toată bucuria.

Aţâţi Zachei se dau din pomi
Şi-s gata să-mpărţească,
Averea lor cu cei săraci,
Averea s-o jertfească.

Aţâţi Ştefani se pun pe-altar
Şi-s gata ca să moară,
Pentru Isus, pentru Cuvânt,
În chinuri, şi-n ocară.

Aţâţi şi-atâtea se predau
Cu orice sacrificiu,
Hristos e mai presus, mai mult
Ca pâinea, ca serviciul.

Atâţi s-au lepădat de ei
Dispreţuind mândria,
Privind în sus, privind spre cer,
Cu toată bucuria.

Priviţi pe-acei nenumăraţi
Cum flutură finicii
În haine albe îmbrăcaţi
Aleşii, ucenicii.

Priviţi ca să vă-mbărbătaţi,
Căci în curând toţi norii,
Se vor topi prin munţi, prin văi,
Căci se arată zorii!

Sfâşitul e aproape, fraţi!
Isus curând apare!
Veniţi să pregătim de-acum
O jertfă de mâncare!

AMIN
Booking.com

Versetul Zilei