Te doare cand vezi ce este-n oglindă:
Un chip amărât, lovit de furtuni,
Te stingi tot mai mult, nu-i cine s-aprindă
În tine credinţa ce face minuni.

Fiinţa ta slabă, rănită, murindă,
În noapte înalţă plângând rugăciuni,
Să stingă amarul şi vechii-i tăciuni,
S-alunge tot răul care-ades se perindă.

Eşti prins într-un colţ de grea disperare,
Dar tot nu eÅŸti singur, iubirea de sus
Trimite-ajutor, se-aud niÅŸte care

Şi-n unul o mână cu grijă te-a pus.
De-acum să trăieşti oferind adorare,
Iubirea e totul, iubirea-i Isus.