Mi-e dor de tine, nu ştiu cine eşti,
dar tot spre tine mi se-ndreaptă dorul.
În nopţi ce-adorm sub aripi îngereşti
tresar ciudat şi-ţi simt adânc fiorul.

Mi-e dor de tine, nici nu pot să spun
ce pustiire a crescut în mine
şi-n jurul meu nimic nu-mi pare bun;
de cand astept o veste de la tine.

Aşa un dor cumplit, de ne-nţeles,
urmat de mii de sentimente stranii,
imprimă vieţii-un nemilos regres
şi-mi înconjoară cu durere anii.

De-atâta dor înfiorat te strig
c-un sunet fin, tremurător de flaut.
Se face noapte, mi–e aşa de frig
şi n-am puteri să-ncep să te mai caut.

Mi-e dor de tine, poate ai să vii
să stăm de vorbă pentru prima dată.
Te-aştept de mult, oricine tu ai fi:
iubire, taină, Dumnezeu sfânt, tată.