Metamorfoză - Stelian David

Într-o dimineaţă de Paşte, m-ai pus o secundă-n lumină,
şi m-ai lăsat să mă privesc cu ochii Tăi de Dumnezeu:
cel ce mă privea din oglindă cu căutătură meschină,
cu paloare de mort şi cu-n rânjet urât de jivină,
Doamne Isuse, eram eu.

Şi m-ai închis o clipă-n închisoarea amintirilor mele,
mi-ai arătat şi Cui de-atâtea ori, eu I-am zis " Nu!":
Cel ce-n iubire purta povara tuturor faptelor rele,
răstignit şi ucis pentru păcatele-mi grele,
Doamne Isuse, erai Tu.

Am plâns şi m-am zdrobit, iar Tu mi-ai schimbat inima,
şi-acum mă priveşti cu ochii Tăi de Dumnezeu:
cel ce-şi ridică singur crucea şi o aşează lângă a Ta,
şi anevoie-şi răstigneşte "firea" pe ea,
Doamne Isuse, sunt eu.

În dimineaţa aceasta mă simt eliberat de-orice vină.
Sunt liber să cânt şi-s plin de putere ispitei să-i pot zice "Nu!",
iar când mă privesc în oglindă, în privirea-mi senină,
şi în zâmbetul larg, fericit şi plin de lumină,
Doamne Isuse, eşti Tu.