Toamna

Ce tristă-i toamna ce-a venit
Ce a fost verde s-a pălit
Şi-a ruginit

Se-nalţă trist vârtej de fum
Departe-s păsările-acum
Îmbracă-n humă tot ce-i bun
Şi-aruncă-n drum

Culori şi frunze ce-au murit
Şi flori ce-au ars ce-au sărăcit
Ce tristă-i toamna ce-a venit în mine-acum

Ce nostalgie m-a cuprins
Privind a cerului întins
Atât de stins

Din piept îmi scapă un oftat
De ce nu cânt cum am cântat
De ce nu-L laud cum L-am lăudat
Pe Cel Prea-nalt

De ce de jale sunt cuprins
De ce al rugii glas mi-e stins
De ce de greu sânt azi învins
Şi apăsat

Te rog să-mi dai putere iar
Te rog să-mi credinţă-n dar
Căci poţi prin har

Ah primăvară din etern
Vreau iarăşi versuri să-ţi aştern
Vreau iar în rugă să te chem
Să nu mă tem

Să-mbraci în floare pomul meu
Să-mi dai puteri să-nving cei greu
Ca neclintit să stau şi eu
Prin triste vremi