De-atîția ani, nestins ți-e dorul,
Și tot te uiți pe la ferești.
Nu-i nimenea, e gol pridvorul,
Și tu nimica nu zărești.
Dar ochii tăi străbat în taină,
Întinsă lunci și largi poteci.
Și-acolo unde plîng chiar zorii,
Și tu în lacrimi te îneci.
Stai nopți în șir de veghe-ntruna,
Veghind tristețea ca o stea,
Se scurge ca o apă timpul
Și-n păr și-a nins cu fulgi de nea.
Privirea ta, cîndva duioasă
Sa stins acum ca pentru veci
Și mîna nu te mai ascultă,
Iar pasul nu mai vrea să pleci.
Singurătatea te-nconjoară,
Și doar din amintiri trăiești
Doar focul vesel arde-n vatră,
Spunînd parcă cuiva povești.
Dar nu mai are cine să le-asculte
Și-o lacrimă în ochi ți s-a ivit,
E poate ultima ta clipă mamă
Și poate-un ultim răsărit.
Dar dacă nemurirea toată,
Va coborî ca să te ia
Nici chiar pe cer nu sunt atîtea stele,
Cîte vor străluci-n cununa ta.
Autor versuri: Ina Cordun din Corjeuti
Și tot te uiți pe la ferești.
Nu-i nimenea, e gol pridvorul,
Și tu nimica nu zărești.
Dar ochii tăi străbat în taină,
Întinsă lunci și largi poteci.
Și-acolo unde plîng chiar zorii,
Și tu în lacrimi te îneci.
Stai nopți în șir de veghe-ntruna,
Veghind tristețea ca o stea,
Se scurge ca o apă timpul
Și-n păr și-a nins cu fulgi de nea.
Privirea ta, cîndva duioasă
Sa stins acum ca pentru veci
Și mîna nu te mai ascultă,
Iar pasul nu mai vrea să pleci.
Singurătatea te-nconjoară,
Și doar din amintiri trăiești
Doar focul vesel arde-n vatră,
Spunînd parcă cuiva povești.
Dar nu mai are cine să le-asculte
Și-o lacrimă în ochi ți s-a ivit,
E poate ultima ta clipă mamă
Și poate-un ultim răsărit.
Dar dacă nemurirea toată,
Va coborî ca să te ia
Nici chiar pe cer nu sunt atîtea stele,
Cîte vor străluci-n cununa ta.
Autor versuri: Ina Cordun din Corjeuti
Versetul Zilei
Isaia 54:10
Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice DOMNUL, care are mila de tine.
Powered by Biblia Online