În Ghetsimani cântau privighetori
Şi respira grădina-n primăvară ,
Dar se întinse noaptea peste zori
Şi Dumnezeu ne trebuia să moară !
Atâta dor curgea din ciripit ,
Atâta dragoste se revărsa-n adânca noapte ,
De noaptea înţeleaptă s-a mâhnit ,
Că oamenii sunt însetaţi de moarte .
În Ghetsimani plângeau privighetori ,
Iar noaptea nu putea cântarea-a strânge ...
Şi două mii de ani tot picur zori
Curaţi şi vii ,ca picături de sânge .
Şi respira grădina-n primăvară ,
Dar se întinse noaptea peste zori
Şi Dumnezeu ne trebuia să moară !
Atâta dor curgea din ciripit ,
Atâta dragoste se revărsa-n adânca noapte ,
De noaptea înţeleaptă s-a mâhnit ,
Că oamenii sunt însetaţi de moarte .
În Ghetsimani plângeau privighetori ,
Iar noaptea nu putea cântarea-a strânge ...
Şi două mii de ani tot picur zori
Curaţi şi vii ,ca picături de sânge .
