Luceafăr vesnic

1. Vino, porumbițo, haidem să ieşim;
Iar e primăvară, cerul e senin.
/: Cântă turturica-n crânguri şi în vii,
Printre flori se joacă, fluturaşi zglobii. :/

2. Vom pluti spre soare-n zori trandafirii,
În ritmuri de harfe cu imne azurii.
/: Ne-om scălda în raze cu-adieri de vânt,
Printre zări albastre cu zenit de cânt. :/

3. Şi-a venit şi ziua când ne-am întâlnit
În văzduhul candid, faţa i-am privit.
/: Câtă fericire când se ridica
Către nori, în stoluri, porumbiţa mea. :/

4. Dintre crini şi raze, boabele de-azur
Ne-au urat iubire, gândul cel mai bun.
/: Ne-am luat lin zborul spre văzduhul cald,
Încântaţi de-oştirea îmbrăcată-n alb. :/

5. Pletele jucau lin răsfirate-n zbor.
Ne sorbeam privirea plină de amor
/: Şi-amuţeam de glasul dulce, minunat,
Ce-n iubirea sobră, cald ne-a inundat. :/

6. Ochii tăi, iubito, îs iazuri de cristal;
Oglindesc sublimul, spectre de opal.
/: Părul tău e-o turmă pe coame de munţi,
Dinții-ți sunt oi albe ce trec peste punţi. :/

7. Obrăjorii tăi sunt două jumătăţi
De fruct rumenit, îmbujorat în părţi.
/: Câtă încântare buzele-ţi ascund,
Câtă veşnicie vor şopti plăpând. :/

8. Dezlegând mistere tăinuite-n timp
Au ajuns în slavă prin sclipiri de nimb.
/: Ce minunăţie, îngeri, stele, sori,
Şi-a început deci nunta plină de splendori. :/

9. Tu, mireasă scumpă, ai trăit prin lunci,
Te-ai ascuns prin peşteri, printre văi.
/: Timp aici nu este, vei uita de-acum
De acele vremuri întunecate-n fum. :/

[V10]
Mirele, nuntaşii-i mângâia uşor
Frunţi ce odinioară lăcrimau de dor.
/: Lacrima le şterse, nu mai au de plâns;
Au ajuns acasă, sunt în Paradis. :/

[V11]
De jos, înspre stele mulţi privesc în sus
Dar Luceafărul cel veşnic a apus.
/: Plâng şi porumbiţa ce-a zburat spre cer,
Sunt regrete grele, lacrimi ce nu pier. :/