1. Era o zi obişnuită în Ierusalim,
Oraşul se trezea din nou la viaţă,
Trecea Isus pe străzi înguste sub un cer senin
Şi împărţea mulţimilor povaţă.
Copiii se-mbulzeau grăbiţi, s-ajungă-n preajma Lui
Şi oamenii mare se-mpotriveau, dar Domnul Isus le-a spus:

R. /: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi,
Căci Împărăţia e a celor ca ei,
Ca un copilaş smeriţi-vă,
Ca nişte copii iubiţi-vă. :/

2. Şi astăzi se întâmplă tot la fel, când deseori,
Copiii aleargă la Isus în grabă,
Sunt oameni mari ce îi resping mereu din visul lor,
Spunând că ei nu ştiu ce să aleagă.
Sunt mulţi acei ce cred,
Copiii n-au nimic de spus,
Dar astăzi tuturor la fel, le spune iar Isus: