Înţelepţii lumii mă înconjoară

1. Înţelepţii lumii mă înconjoară
Şi mă întreabă: „Cine-i Isus?”
Pun la-ndoială a mea credinţă
Şi spun că voi suferi nespus.

R1. De nimeni nu mă tem, pe Tine eu Te chem,
Numele Tău cu drag eu îl vestesc!
În faţa cui voi sta nu mă voi clătina,
Căci legea Ta eternă o păzesc.

2. Privesc în zare măreţul soare
Ce străluceşte neîncetat;
Pun o-ntrebare la fiecare:
„Cine-l conduce? Cin' la creat?”

R2. Şi dacă într-o zi soarele-ar zăbovi,
Cine-ar putea să urce-n locul lui?
Ştiinţa omului şi-nţelepciunea lui
Nu pot pătrunde taina cerului!

3. Câmpii şi dealuri, munţii şi marea
Vestesc iubirea Celui Prea-nalt,
Tot universul şi-ntreg pământul
La glasul Lui s-au cutremurat!

R3. Şi toate florile-şi deschid petalele
Pe-al câmpului ogor nemărginit,
Căci tot ce ai creat doar omului i-ai dat
Fiindcă-atât de mult Tu l-ai iubit.