1. Când sunt prins în mreaja lumii, îndoieli mă copleşesc,
Nori apar şi soarele nu-l mai zăresc;
Dar o voce vrea să-mi spună: zi frumoasă azi va fi,
Nu lăsa furtuni să-nnece nădejdi vi !

R. Şi de-ar fi încă-o vale, încă-un deal,
Să le străbat cu lacrimi de pribeag;
Chiar dacă drumul nu-i lin şi aş mai avea puţin,
Toată povara o las la Isus când vin.

2. Cel rău să nu-ţi vadă lacrimi şi-n necaz să biruieşti,
Capul ridicat să-l ţii şi să zâmbeşti;
Credincios să fii tot timpul căci nu în zadar va fi,
Doar puţin şi trece, orice greu ar fi !

[S]
El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul. (Psalm 66:9)