Harul Tău, Doamne (Handfuls of Purpose)

1. În ogor, el a zărit-o când strângea spice de zor
Era chiar o moabită, suspinând după-ajutor;
Iar în bunătatea-i mare, Boaz porunci aşa:
Lăsaţi-o să strângă spice, vreau să îngrijesc de ea!

R. Harul Tău, Doamne, îmi este de ajuns
Să fiu statornic pe calea unde m-ai pus;
Când eram fără scăpare, sub osândă şi păcat
Isus, la cruce, mi-a dat har să fiu salvat!

2. Am fost un străin nevrednic şi pe cale pribegeam
După o viaţă bună, ce prin lume căutam
Dar Isus, cu-a Sa-ndurare, m-a iubit, m-a preţuit
Mi-a umplut flămândul suflet şi acum sunt mântuit!

[S]
Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: "Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi şi să n-o opriţi; şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice; s-o lăsaţi să culeagă spice şi să n-o înfruntaţi." (Rut 2:15-16)