1. Ferice va fi de omul, care-n toată viața lui,
/: Cugetă ziua și noaptea, numa-n Legea Domnului. :/
El, de cei răi, se ferește și de toți cei păcătoși,
/: La sfatul lor, nu se duce; știe că sunt mincinoși. :/

2. Cât de fericit în suflet este un astfel de om!
/: El se-aseamănă în totul cu un mândru, frumos pom :/
Care, la izvorul vieții, cineva l-a răsădit;
/: El iși dă rodul la vreme și umbra celui trudit. :/

3. Nu așa necredincioșii și aceia ce fac rău.
/: Ei iși vor lua pedeapsa de la dreptul Dumnezeu. :/
Și, întocmai precum pleava, este spulberată-n vânt,
/: Tot așa necredincioșii vor fi șterși de pe pământ. :/

4. Îar, la dreapta judecată, vor plânge, s-or tângui,
/: Dar va fi târziu atuncea și-n zadar se vor căi. :/
Iar cei drepți, în haine albe, vor primi cununa lor,
/: Și vor merge, sus în ceruri, cu dreptul Judecător. :/