1. Ştiu un far pe ţărmul mării, mai înalt ca orice val
În furtună l-am zărit pe stânci, şi-am ajuns la mal;
Cu lumina lui, în noaptea grea, liman bun vei afla
De nu ai un far în viaţa ta, nimic nu te-ar scăpa.

R. Îi mulţumesc Domnului meu pentru scumpul Său dar
Isus, Lumina lumii, statornic ca un far;
Al lumină pe cărare, al Domnului Cuvânt
Cum să rătăcesc în noapte (spune-mi), aici, pe pământ?

2. Mulţi vor râde şi vor spune: De ce să priveşti spre far?
Azi, în lume sunt atât de mulţi fără niciun far;
Dar eu n-am uitat de noaptea rea când mâna Domnului
M-a ţinut deasupra şi-am zărit, lumina farului.

[S]
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. (Psalm 119:105)