1. Porțile erau închise și ferestrele-ncuiate,
Am stat întreaga noapte treaz, auzind zgomote departe,
Cu teamă și durere pentru ce va fi,
Găsi-ne-vor soldații dacă vin în zori de zi!

2. Și înaintea zorilor, prin perete-aud ceva,
E cineva la ușă și începe-a striga.
Alerg grăbit la geamuri, dar mă opresc în loc.
Crezând, că vin soldații cu torțe și cu foc.

3. Dar nu era decât Maria și-am mers jos ca să-i deschid,
Ioan sta lângă mine când mi-a spus de ce-a fugit,
Mi-a spus că-n noapte L-au luat, dar unde, nu știa,
Că piatra, la o parte era și trupul Lui lipsea!

4. Atunci, noi înspre grădină, cu Ioan am alergat,
Găsit-am piatra și gol mormântul, cum Maria l-a aflat,
Iar veșmântul alb în care-a fost, era acum pustiu.
Dar, cum și unde L-au luat, eu n-aveam cum să știu.

5. Ceva se întâmplase, ceva ce nu știam,
Ioan credea minunea, însă eu nu o credeam.
Cum puteam să cred eu, oare, plin de îndoieli fiind,
Căci văzut-am răstignindu-L și L-am văzut murind!

6. Întors în odăița mea, iar vina am simțit,
Din tot ce I-am promis atunci, nimic n-am împlinit.
Iar, când întrebat am fost de El, chiar și-atunci m-am lepădat,
Și chiar de astăzi, ar fi viu, rămân tot vinovat!

7. Dar dintr-o dată s-a umplut de-un dulce, scump parfum,
Strălucitoare raze mari, odaia o pătrund,
Isus stătea 'naintea mea, cu-a Lui brațe larg deschise,
Și-am căzut jos în genunchi și-am început a plânge!

8. Dar mâna Lui m-a ridicat și L-am privit în ochii-I blânzi,
Dragostea-I mă copleșea, legându-mi răni adânci.
Vina și durerea, dintr-o dată-au dispărut,
Și orice frică am avut în pace s-a pierdut!

R. (El e viu, El e viu, El e viu!) x3
El e viu!
/: El e viu! El e viu, El e viu!
Iar eu al Lui iertat sunt, cerul larg este deschis!
El e viu! El e viu, El e viu!
Și-acum trăiește, boldul morții l-a învins! :/
El e viu!