Domnul şi fermierul (The Lord and the Farmer)

1. Când seara, iată a sosit şi lângă drum m-am odihnit,
Alături, într-un ogor cules, un fermier în vârstă am zărit;
Faţa-i era arsă de soare, cu riduri de la un aspru vânt,
Iar el vorbea cu Domnul, aşa cum doi amici îşi spun al lor cuvânt.

2. Doamne, spuse el, cu glasul liniştit şi calm,
Porumbul trebuie să-l tai, dar eu putere nu mai am;
N-a mai plouat de-atâta vreme iar holdele sunt prăfuite,
Şi căldura-i aşa de mare, încât, nici copiii nu au stare.

3. Iarba este la pământ, deşi, uite...
Ea, până la genunchi ar trebui acum să fie;
Şi Doamne, o, de-ar cădea puţini stropişori,
Astfel, şi văcuţei i-ar fi mai uşor.

4. O, acum că Îţi vorbesc, ai gândi că-s fără mulţumire
Dar de ce sunt astea, Doamne?
Dacă nu m-ai şti atât de bine,
Ai spune despre mine, că sunt plin de răzvrătire.

5. Însă n-am uitat de viţeluş, darul scump din viaţa mea,
Nici de banii de la poştă pentru a plăti chiria;
Tusea mamei nu mai e şi Johnny s-a-ntors acasă,
Iar Duminică la cină, şi găluşte, dar şi pui am avut pe masă;
Chiar şi pastorul trimis de Tine, desigur, e-un tânăr bun,
Ce aleargă să aducă pe mulţi la Tine-acum.

6. Mă gândesc acum, o, Doamne, să mă-ndrept spre casă,
Clipele sunt preţioase, acum când seara se lasă;
Ştiu că sunt atâţia alţii, ce şi ei aşteaptă mult,
Să Îţi spună ale lor probleme pe pământ.

7. Noapte bună, Domnul meu cel bun!
Dar veghează Tu, peste noi acum!
Şi să nu-Ţi faci griji cu mine,
Căci în toate voi fi bine!

[S]
Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui (Exodul 33:11)