Când simți că ești prins ca pe roată

1. Când simți ca ești prins ca pe roată, ca lutul plămădit de olar,
Te vezi transformat dintr-o dată, de o mână ce-ți dă formă prin har;
Uimit de această încercare, timpul se scurge încet,
Cuptorul e încins si îți arde, parcă și suflarea din piept.

R. /: Acesta-i cuptorul ce trece, astăzi prin viața ta,
El este menit să-ți încerce, credința și dragostea ta;
Mai rabdă, mai rabdă, mai rabdă, acesta-i cuvântul rostit,
În urmă primi-vei, cununa și tot ce ți-a fost pregătit :/

2. Chiar parcă ceasul din zi îți trece atâta de greu și de-ncet,
Și nu ști când totul va trece și-această durere din piept;
Ai vrea un sfârșit de se poate, curând ai dori să sfârșești,
Acest tratament greu din noapte, e groaznic și nu-l mai dorești.

3. Te întrebi dar, răspunsul nu vine, nu vine, deși îl dorești,
Și iar în cuptor dintr-o dată, din nou iarăși tu te trezești;
Un aur curat, Domnul poate, să scoată din zgura cea grea,
Căci Cel ce ți-a dat chipul frate, un vas plin de cinste te vrea.