1. Când aud în depărtare-al luptei zgomot mare
Atunci ştiu că mulţi sunt prinşi de păcatul viclean.
Îndoiala şi frica`n-zadar îmi fac chemare
Nimic nu mă scoate din Canaan!

R. Eu locuiesc pe munte,
Sub un cer clar şi senin
Brau apă, din izvorul
Care-ntotdeauna-i plin.
O, da, eu mă hrănesc cu mană,
Care-o aflu pe deplin
Căci eu locuiesc în Canaan!

2. Jos, furtuna şi-ndoiala lumea o frământă.
Omenirea e în luptă cu vechiul duşman.
Sigur sunt cu-a mea viaţă în cetatea sfântă
Nu mă tem, căci eu sunt în Canaan!

3. Bată vântul cât îi place, nimic nu-mi va face;
Adăpost şi siguranţă la Domnul eu am.
Acolo e strălucire, în cetatea sfântă.
Eu pe veci sunt sigur, în Canaan!