1. Atunci când David lăuda, întreg văzduhul se bucura,
Căci pacea din înalt venea în inimi ,
În acorduri calde, sunet lin, prindea contur al său cânt divin,
Un dulce dar puternic, Aleluia !
R. Aleluia, Aleluia, Aleluia, Aleluia!
2. Credinţa Lui nu se-asemăna cu al nimănui altcineva
Şi totuşi a gustat din rodul vinei
Cu duh zdrobit, adânc plecat, cu suflet trist, gândul zbuciumat
Şi-au strâns puteri să cânte: Aleluia!
3. Dumnezeu e neschimbat, şi vrednic de-a fi lăudat ,
Când sufletul surâde sau când plânge,
Când drumu-i drept şi e luminat, când ceru-i greu şi-ntunecat ,
E demn să I se cânte Aleluia.
Căci pacea din înalt venea în inimi ,
În acorduri calde, sunet lin, prindea contur al său cânt divin,
Un dulce dar puternic, Aleluia !
R. Aleluia, Aleluia, Aleluia, Aleluia!
2. Credinţa Lui nu se-asemăna cu al nimănui altcineva
Şi totuşi a gustat din rodul vinei
Cu duh zdrobit, adânc plecat, cu suflet trist, gândul zbuciumat
Şi-au strâns puteri să cânte: Aleluia!
3. Dumnezeu e neschimbat, şi vrednic de-a fi lăudat ,
Când sufletul surâde sau când plânge,
Când drumu-i drept şi e luminat, când ceru-i greu şi-ntunecat ,
E demn să I se cânte Aleluia.
