1. Adesea-Ți cerem binecuvântări și pentru liniște și pace ne rugăm.
Vrem vindecare, cer fără nori și mâna Ta cea blândă să fie peste noi.
Dar Tu cunoști multele nevoi și poți s-oferi mai mult decât știm cere noi.

R. Dar poate că binecuvântarea curge prin stropii unei furtuni
Și vindecarea poate vine chiar prin ochii-lăcrimând.
Poate harul Tău e ascuns în nopți pustii și fără cânt.

2. Adesea cerem să Te-auzim, căzând în deznădejde când nu Te simțim.
Uităm adesea ce ne-ai promis: o lume dincolo de nori și dincolo de vis.
Dar Tu auzi fiecare plâns și fiecare glas rugând.

B. Când ni se pare că întunericul a-nvins
Și cerul pare frânt, să nu uităm: El va veni curând!
Să nu uităm!

[T]
Și lumea asta niciodată nu o poate sătura.
Poate-n fiecare plâns și-n nopții pustii și fără cânt
Este harul Tău ascuns.