Totdeauna, pe-a Domnului cale

Totdeauna, pe-a Domnului cale, Au fost lacrimi Si-au fost spini destui. Dar acei ce-au urmat voii Sale Trebuit-au sa-I semene Lui. N-a iubit lumea, nu, niciodata! Toti acei ce lui Christ I-au slujit, Ci cu-o ura mereu ne-mpacata, I-a hulit, i-a lovit, i-a zdrobit. Dar cu ochi-atintiti spre rasplata, Din rabdarea Golgotei primind, N-au cârtit cei alesi niciodata, Ci-au trait si-au murit biruind. Tu fii tare, caci ziua-ncercarii E alegerea ta pentru har Stralucit esti, în haina ocarii, Când te urci rabdator pe Calvar. Iar prin moarte-nmiit vei culege Rasplatirea cerescului zel, Caci mereu astazi Domnu-Si alege Pe acei ce sunt vrednici de El.