Pe crucea din dealul iubirii,
Pe culmea lipsita de flori
Se stinge faclia iubirii
Privind spre albastrele zari.
Te plânge izvorul din vale
Si raza de soare-n amurg,
Se scutura florile-n cale
Si stelele toate s-ascund.

Ce multi am aflat în iubire,
Izvorul de dulci mângâieri,
Iar astazi privirea-mi spre culme
Îl cauta si nu-i nicaieri.
Doar mama alearga la cruce
Priveste spre cer suspinând,
În locu-I sa rabde s-ar duce
Pe lemnul de groaza murind.

Iar ochii ce-au plâns în gradina
Se-ndreapta spre cer rugatori;
Spre Cel ce durerile-alina
Se-ndreapta al meu Salvator.
Parinte-al iubirii sublime
O, iarta cumplitul pacat
Al meu duh se-ndreapta spre Tine,
O, iarta-i ca nu stiu ce fac

Versetul Zilei

Romani 8:23

Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi, si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru.

Powered by Biblia Online