O Doamne mare,
Când privesc eu lumea
Ce ai creat-o prin al Tau Cuvânt
Si fiintele ce-mpodobesc natura
Cum le-ntretii
Cu bratul Tau cel sfânt.

Atunci îti cânt, Maret Stapânitor
Ce mare esti! Ce mare esti!

Privirea când mi-o 'nalt
Si vad minunea
Multimea astrelor ce-alerg pe cer
Maretul soare, cât si blânda luna
Ca mingi de aur plutind prin eter.

Când întâlnesc
Pe Domnu-n Cartea sfânta
Si când zaresc multimea de-ndurari
Pe-ai Sai alesi
Cum i-a iubit într-una
Si i-a condus prin binecuvântari.

Si-L vad pe Isus pe pamântu-acesta
Ca serv, dar plin de dragoste si har
Zaresc în duh amara-I suferinta
Si mântuirea ce mi-o da în dar

Când ma apasa sacini mari si grele
Când sufletu-mi e trist
Pân' la mormânt
El se apleaca plin de mângâiere
Si-mi ia tot chinul
De-orice legamânt.

Când Domnul bun
ma va chema la Sine
Si când voi sta, uimit în fata sa
Privind pe Domnul sfânt al vesniciei
Cazând la tronu'l ma voi închin
Versuri similare
Booking.com

Versetul Zilei