O Doamne mare

O Doamne mare,
Când privesc eu lumea
Ce ai creat-o prin al Tau Cuvânt
Si fiintele ce-mpodobesc natura
Cum le-ntretii
Cu bratul Tau cel sfânt.

Atunci îti cânt, Maret Stapânitor
Ce mare esti! Ce mare esti!

Privirea când mi-o 'nalt
Si vad minunea
Multimea astrelor ce-alerg pe cer
Maretul soare, cât si blânda luna
Ca mingi de aur plutind prin eter.

Când întâlnesc
Pe Domnu-n Cartea sfânta
Si când zaresc multimea de-ndurari
Pe-ai Sai alesi
Cum i-a iubit într-una
Si i-a condus prin binecuvântari.

Si-L vad pe Isus pe pamântu-acesta
Ca serv, dar plin de dragoste si har
Zaresc în duh amara-I suferinta
Si mântuirea ce mi-o da în dar

Când ma apasa sacini mari si grele
Când sufletu-mi e trist
Pân' la mormânt
El se apleaca plin de mângâiere
Si-mi ia tot chinul
De-orice legamânt.

Când Domnul bun
ma va chema la Sine
Si când voi sta, uimit în fata sa
Privind pe Domnul sfânt al vesniciei
Cazând la tronu'l ma voi închin