Unde-s creștinii

1. Stau pe genunchi
Și ochii mi-au secat demult, de-atâta plâns,
Tot mai puțini sunt sfinții în dragostea dintâi,
Ce luptă pentru Cer.

R1. Unde-s creștinii care,
Zideau altar de mulțumiri în binecuvântare?
Unde-s martirii care,
Cereau iertare pentru acei ce-i dădeau la fiare?
Unde-s urmașii care,
Credința veche ce-au primit și-au dus-o mai departe?

2. M-am cercetat, mă regăsesc printre acei,
Ce-n luptă au cedat.
Să ne trezim, credința veche s-o păzim,
Lumina răspândind!

[T]
Să strângem rândul să luptăm,
Credința veche s-o păstrăm,
În cinste și dreptate!
În dragoste vom semăna,
La urmă, ne vom bucura,
În roadele-i bogate!

R2. Eu vreau să fiu creștinul care,
Zidește-altar de mulțumiri, în binecuvântare!
Să fiu martirul care, cere iertare pentru acei,
Ce vor să mă împresoare!
Să fiu urmașul care, credința veche cea primit,
O duce mai departe!