1. Sfântul Cuvânt la noi poposise;
Din cer primit-am Mântuitor.
Muri pe cruce, şi-apoi se-ntoarse,
Ca să ne fie mijlocitor.

R. Să Îl slăvim pe Domnul, ce-n ceruri
Ne pregăteşte un alb veşmânt,
Şi o cetate de giuvaieruri,
Ce coborâ-va pe-un nou Pământ.

2. Să Îl poftim în inima noastră,
Căci El doreşte să fie-n noi;
Şi să-I slăvim fiinţa măiastră,
În care suntem câte-un altoi.

3. Să ne sfinţim a noastră umblare;
Cu El în inimi, noi să trăim,
Să-I dăm tot timpul, Lui ascultare,
Dovedind astfel, că Îl iubim.