Pe sesul arid, nisipos, se-auzeau

1. Pe sesul arid, nisipos, se-auzeau
Cum se desparteau greu, plangand;
Pe Orpa, Naomi cu Rut
priveau o Si... se-ndepartau suspinand...

R1. „Sa nu stai de mine, caci n-am sa te las,
Voi merge la tine si eu!
Al tau Dumnezeu si popor mi-a ramas,
Sa fie de-acuma... si-al meu!"

2. Cand ajuns-au la Betleem, l-au gasit,
Din pricina lor, in tumult.
„Naomi," - mai multe femei i-au vorbit -
„Nu esti cea plecata demult?"

R2. „Naomi, sa nu-mi spuneti iar pe pamant,
Numiti-ma de-astazi as vrea
Doar Mara, ca Atotputernicul Sfant
Cu-amar mi-a umplut viata mea..."

3. Iar Rut ca nevasta-i luata de Boaz,
Iubita-i acum de popor,
E rascumparata, degrab', din necaz.
O binecuvanta in cor:

R3. „S-o faci ca Rahela si Lea ce-au zidit
Poporul numit Israel!
Arata-Ti puterea, sa-Ti fie vestit
Al Tau Nume... si-n Betleem!"

4. Din ai lor urmasi, si David a venit;
Apoi S-a-ntrupat chiar Isus.
Iar Rut este omul ce vine cait,
Din Moab spre Tara de Sus.

[C4]
Ca Neamuri, si noi am trait in Moab,
Dar Domnul ne-a rascumparat;
Pe drumul credintei, te-ntoarce degrab'!
Din moarte, vei fi-n veci salvat!