Nu pot uita vreodată

1. Nu pot uită, vreodată,
Iubirea arătată de Isus.
M-a-mbrăcat în haine albe
A pus pe mine podoabele din cer.
El mi-a dat haină de nuntă
Ce privirea o încântă, orişicui,
Şi în mine, a pus o taină
E iubirea arătată omului.

R. Trăiască Domnul!
El este stânca mea
În care mă încred.
Trăiască Domnul!
El este stânca mea şi cetăţuia mea.

2. Şi viaţa când va trece,
Nu vrau să-mi fie rece, inima.
Că vreau să-i cânt iubirea
La Cel ce nemurirea, în dar, mi-a dat.
Dumnezeu îmi dă tărie
Să Îi cânt cu bucurie, numai Lui.
În necaz şi clipe grele,
Îmi trimite mângâiere, harul Lui.

3. Iar când cei răi, pe urme,
Doreau să-mi ia viaţa, am zărit
O cetate de scăpare,
Ajutor şi alinare, la necaz.
Din groapa cea adâncă
M-a pus să stau pe stânca, mâna Lui
Şi în turnul de scăpare
Fericit, cânt o cântare Domnului.