Metamorfoza unei carti - Simion Felix Martian

Citeşti în mine,Doamne,ca-ntr-o carte
Căci înainte-Ţi nu-i nimic ascuns,
De ochiul Tău nimic nu-i prea departe
Şi nici măcar vreun ciob de gânduri sparte
Nu poate-avea taine de nepătruns.

Mă răsfoieşti cu interes,Părinte,
Pe care nu vrei să-l disimulezi,
Dar când găseşti greşeli printre cuvinte
Sau intriga din carte-i prea fierbinte,
Te văd cum,lecturând,Te întristezi.

Nu-s,Doamne,tocmai cartea potrivită
Pentru lectura care Ţi-o doreşti,
Dar corectată şi retipărită
Această carte poate fi primită
Pe rafturi în biblioteci cereşti.

Rescrie,Doamne,frazele greşite,
Refă capitole întregi,sau părţi,
Dându-le alte titluri,inedite,
Dar vreau să figurez la \"favorite\"
Pe lista Ta cu numeroase cărţi.

Citeşti în mine ca-ntr-o carte,Tată,
Şi urmăreşti cu degetul pe rând;
Când vezi greşeli le strângi într-o erată
Să fiu o carte bună,corectată,
Sfinţit de Tine-n faptă şi în gând.

Citeşti ca într-o carte,Doamne-n mine,
O carte ce-n iubire renăscu
Scrisă cu pana dragostei divine;
Citeşti în mine,Doamne,despre Tine
Căci personajul principal eşti Tu.