La vreme... - Gavriil STIHARUL

La vreme, Domnul trimite Înger de lumina
să-ţi picure pe gene clipiri suave, dulci…
Când oboseala zilei şi grija cea de mâine
întârzie odihna cu teamă de năluci.

La vreme, Domnul trimite binecuvântate ploi,
peste ogorul negru o bură tremurândă.
La vreme, e-o primăvară în straie tot mai noi.
La vreme, mieii zburdă şi ciocârlia cântă.

Nu te teme de valurile vieţii izbitoare,
în fiecare greu e-o pronie cerească,
când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are,
nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească.

La vreme, Domnul te scoate la liman,
când marea se răzbună şi se frământă valul.
La vreme, se răceşte şi lava din vulcan,
se linişteşte marea şi se arată malul.

De arde Cuvântul Său, veşnicind iubire,
nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpătul să-l pierzi.
Când Harul Sfânt dă gândului tărie,
de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.

De trimite Domnul pildă de-ntărire :
pasarea mănâncă, deşi n-a semănat…
Crinii se-mbracă în haine tot mai fine –
E vremea să te bucuri…Ce dar minunat!