Colindul meu tarziu

Exod 15 : 2

Colindul meu as vrea sa-l cant
In rasarituri sfinte,
Privind spre cerul fumegand,
Cu al meu dor, cu al meu gand,
Sa mi Te am in minte.

Si vorba mea in dulce grai
Sa Iti sopteasca dulce,
Esti albul florilor de mai,
Esti Print si Imparat si Crai,
Ce viata imi aduce.

Si dorul meu as vrea sa-l spun
In serile de vara,
In vorbe mute sa-l adun,
Si-n palma Ta ca sa il pun,
Ca pe o floare rara.

Iubirea mea sa-Ti dau acum
Si maine,´ntotdeauna,
Sa-mi fi alaturea pe drum,
Pe cararuile de fum,
Tu sa imi porti cununa.

Colindul meu as vrea sa-l cant
Cand soarele apune,
Privind spre cer si spre pamant,
S-aleg mereu tot ce e sfant,
Sa Te aleg pe Tine.

Si trupul meu sa-l dau tribut,
Pe-altarele credintei,
Sa ma transform dintr-un cazut,
O nestemata si din lut,
Emblema biruintei.

Si viata mea, lastar plapand,
Aducere aminte,
Sa se transforme prin Cuvant,
In sfera astrilor arzand,
Altar de legaminte.

Dorinta mea ce s-a-naltat
In zbor de aripi frante,
Spalata-n sangele varsat,
Sa strige-acum: Ce minunat
E Sfantul meu Parinte!

Colindul meu astazi il cant,
Si slova este gata,
Pe veci voi face legamant
Cu Tatal meu, cu tot ce-i sfant,
Si spun doar:”Maranata!”