Vorbeşte - clipele se scurg - Radu Botis

Vorbeşte Doamne,clipele se scurg
Şi cerul parcă-i mai sărac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Cînd totul se înveşmîntă în amurg.

Vorbeşte Doamne,vremea e puţină
Cărarea se îngustează tot mai mult-
Aş vrea cît mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie în surdină.

Şi de-aş mai vrea să mă răsfăţ o vreme
Cu lumea pironită-n pămîntesc,
Adu-mi aminte de-un tărîm ceresc
Lipsit de înguste,sumbre teoreme.

Nu înceta Prea Bune să-mi vorbeşti
În astă lume atît de trecătoare,
Cuprinsă-n cea din urmă încercare
Pierzaniei,în lucruri nefireşti.