Mi-e dor - Marcel Vasilache

Mi-e dor sa cant cu fratii impreuna
Si-acelasi dor al bucuriei sa-l impart,
Sa plang as vrea batand cu totii ca o mana,
La portile-ndurarii ferecate de pacat.

De strangerile-n brate s-au racit,
De vina-s numai snopii,
Lasand neghina sa patrunda-n candelele goale…
Si-acum se-ntreaba lupii: “Care mai sunt oi ”

Valvartej se duce vremea dragostei aprinse,
Lepadarea de credinta vine-n marturii purtata.
Stelele ce au luminat odata,
Calea Lactee a credintei aratand.

Mi-e dor de serile de veghe,
Cand pe altar erau genunchi plecati.
Atatea inimi care-odata
Strangeau la pieptul mangaierii
Cuptoare laudand pe Domnul.

Acum ingheti cu hainele pe tine,
Chiar de-n biserici sunt calorifere.
Mi-e dor de-un plans, de-o inima zdrobita,
De strigate cerand iertare,
De pumnul indreptat cu jale,
Catre pieptul sfasiat pe drumul crucii.

Iti mai aduci aminte
De dragostea dintai, de prima rugaciune,
De prima lacrima cand ti-ai simtit iertarea,
De primul legamant, de prima strangere de mana
“Pace frate!”
Iti mai aduci aminte

Mi-e dor de-amurgul clinchetelor dalbe,
De rasaritul cantarilor in plans de mama,
Risipitorii fii primindu-i pe bratele-adunarii…
Cantand : “M-am hotarat sa il urmez pe Isus!”

Botezul ne-a udat camasa sub priviri de marturi,
Iubeam, iubeam cu viata pe portile schimbarii…
Iubeam…mi-e dor sa strig in gura mare;
“Isuse te iubesc” cu glasu-ntregii adunari!
Iubeam…mi-e dor sa simt ca ne iubim.
Iti mai aduci aminte