Daca nu Ti-am mangaiat obrazul
In lacrima florilor diminetii,
Iti cant acum Iubite al credintei
Sa pot uita ca nu Ti-am mangaiat obrazul.

In prelucrarea vantului din arii
Cu calduri de raze ce ne-mpovareaza,
Tu poti sa ne mangai obrazul
Ca aur curat pe portile rapirii sa intram.
Cu pasi ce ne marturisesc credinta,
Sa stim sa plangem obrazul nemangaiat

Necazuri vin sa ne ciopleasca-n haine de adevar,
Din gropi ca Daniel sa strigam:
"Vesnic sa traiesti Imparate!"
Doar asa vom mangaia obraji.
Iar Tie Doamne de nu Ti-am mangaiat obrazul,
Il mangai pe-al copiilor Tai
Vazandu-Te pe Tine-n ei.

Asa ca acum chiar eu Iti mangai obrazul
Si-n soapta bucuriei flacarii de veghe,
Pamantul strein ne e cuptorul,
Cununa fiindu-ne Obrazul mangaiat.