Hai vino de-mi alunga plansul Mire,
Si-n Iordan sa-mi scald ochii copilandri,
Pe-al cerului genunchi in ospat,
Stergandu-mi lacrima cu-a Mirelui privire.

Am innoptat la sanul plansului in hohot,
Ca-n suier de-ntuneric sa aprind lumina,
Si-un anotimp etern sa petrec,
Sarut al mamei aurora.

M-ai curtat cu vechiul cantec,
Octave-n strun, a cerului faclie,
Purtand pahar...si-a pamantului lacrima pata,
Si amintirea privirii mandrului macelar.

Mi-ai batut in poarta, cu podoaba fanului din iesle,
Infiindu-mi privirea,
Luand-o de la a iadului ghilotina,
Smilgandu-ma cu iubire din "frumoasele-i" gheare.

Hai vino de-mi alunga plansul,
Bijutier al cerului vitrina,
Si-al sufletului cant mireasa,
Sa plang de bucurie in a imbratisarii uvertura.
Te rog sa vii, sa imi alungi odata plansul Mire!!