Stiu - Radu Botis

Sub a zilei pleoapă,pe genunchi de rugă
Răsăritu-mi pare iaraşi binecuvântat
Ştiu că din înalturi Tatăl ne-a iertat;
Dragostea Lui sfîntă pururi să ne ajungă.

Ştiu că peste toate sorţii de izbîndă
Împăcări vor cerne pe înguste cărări,
Însuşi Fiul slavei din înalte zări
Scoborî-va pacea grijitoare,blândă.

Ştiu,o Doamne sfinte,voia-Ţi mă împresoară
Bucuria-n ceruri va cunoaşte sens,
Fericiri de taină răsplătind intens
Pămîntesc tumultul către odinioară.
........................................................
Ştiu,calea e îngustă înspre împăcare
Din cer sfinte raze aduc luminare.


VORBEŞTE-CLIPELE SE SCURG
Vorbeşte Doamne,clipele se scurg
Şi cerul parcă-i mai sărac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Cînd totul se înveşmîntă în amurg.

Vorbeşte Doamne,vremea e puţină
Cărarea se îngustează tot mai mult-
Aş vrea cît mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie în surdină.

Şi de-aş mai vrea să mă răsfăţ o vreme
Cu lumea pironită-n pămîntesc,
Adu-mi aminte de-un tărîm ceresc
Lipsit de înguste,sumbre teoreme.

Nu înceta Prea Bune să-mi vorbeşti
În astă lume atît de trecătoare,
Cuprinsă-n cea din urmă încercare
Pierzaniei,în lucruri nefireşti.
Botiş Radu