Zile și ani se-ascund în umbra vremii
Se trec rapid de nu le poți opri
Ba noi ne trecem spun poeții în al lor poeme
Și întrebarea este "Cum să fii"

Cum clipa s-o trăiești cînd vremuri grele
Vin abundent și sufletul ți-l ard
Cînd oamenii se-ntorc cu spatele la tine
Și mai departe cum să fii nu ai habar

Cum clipa s-o trăiești cînd ai gresit
Și conștiința ți-e străpunsă, te doboară
Cînd ești indiferent, nu vrei nimic
Și orice lacrimă în umbră te doboară

Să știi că ești suflare infinită și țărînă
Două extreme de-existență într-un om
Și-ntreaga viața ta e într-o mînă
Al unui Dumnezeu și Creator

Trăiește-ți clipa chiar în vremuri grele
Căci nu pe veci vei fi în suferințe
Chiar dacă treci prin foc, prin ape și durere
Ai la-ndemînă leacul ce-l numim- Credință.
Autor- Croitoru Cristina(Moldova, Chisinau)